Sunt trestia frântă.

În tăcerea nopții adânci,
Unde visele se împletesc,
Inima-mi bate cu foc,
În cerul meu stinse lumini.
Pentru tine treaz mi-e dorul,
Martore stele, ce-mi simt fiorul.
Lumia lor mă călăuzește,
Privirea mea, pe a ta o întâlnește.
Mă înspăimântă întunericul nopții,
Când trec pe la răscrucile vieții.

Trec anii, curg ca apa din stâncă,
S-au dus, au uitat să se întoarcă.
Trecut rămas în deșert amintire,
Rătăcite în albume îngălbenite.
În praful dunelor apuse,
Oaze cu dor si vise uscate.
Trecută vreme cânt uitat,
Portativul vieții notele a pierdut.
Versuri rămase fără rime,
Ars cu strune vori ruginite.

Scârțâie melodia trăită în clipe,
Departe bucurie de tristețe.
Departe-i cerul de pământ,
Călătoria greu ma frânt.
Amară crudă așteptare,
Speranțe pierdute prin zare.
Iubirea mea jar nestins,
Cerul e greu de atins.
În mâna ta mi-am pus viața,
Doamne, ce faci cu ea?

Ascultă-mi ruga, șoptitul glas,
Tu ești tot ce mi-a rămas.
Doresc să văd a ta venire,
Te aștept azi, te aștept și mâine.
Aștept în zori, aștept în noapte,
Mă arde dorul de a mea casă,
De Dumnezeu, care mă așteaptă.
Sunt eu, trestia frântă,
Ce a prins viață
Ca o iederă urc spre casă.

Rodul ascund în inimă
Fac lanț viu din vreje, frunze,
De cer o leg prin unde.
Nu te pierd, prin calea înverșunată,
Trupul meu tavă argintată
Plină cu fructe parfumate,
Adunate din dureri, greutăți, lacime.
Cu tine alături prin viață,
Te laud, îți mulțumesc în dimineață
În nopți cu lună plină.

Chiar prin întunecime
Voi lumina prin calea îngustă,
Calea largă, o las la spate
Voi urca ca vulturul spre zări
Ca albul porumbel, despic nori
Nu renunț la tine niciodată,
Ești tatăl meu, a mea viață.



Alghero/24/03/2026