CAD

Alexandrina Tulics, Album Destine

CAD pietre
pe umerii tarii,
dușmanii ei au inventat un joc
să rupă coarda la vioară,
ce-i învârtea pe românași în loc;
se vaită coarda de durere,
în joc nu se mai strigă:
de drag, iubire, înflorire
și nici de firul de porumb,
atât de bun la mămăligă;
auzi în jur, cuvinte rupte,
corcite-n alte limbi,
cum le ziceau bătrânii,
că doar cei fără minte
fac din limba românească:
un papricaș atât de iute,
de nu-l mănâncă câinii.
Se poartă curcubeu!
Se-ntorc volane,
pe trupuri bărbătești,
ce-acum se recomandă: „Doamne…“
Se trag pe nas,
pastilele pisate,
pe banii nemunciți:
din conturi, greu furate…
S-a-ntors în țară iarna,
cu primăvara arestată iară,
ținând-o strâns la subțioară.
Pe străzi se strigă:
-Noi murim de foame!
Dar parlamentul doarme
sau e-n vacanță de distracție;
se laudă cu banii nemunciți,
de îi asculți, îți dau frisoane.