Gânduri, oameni, anotimpuri
Alexandrina Tulics, Album Destine

Oamenii scriu cu gândul
imense suprafețe
dăruite binelui sau răului.
Navighează
lăsând urme de flori,
ca penele păsărilor
care zboară rapid sau lin,
ca rugile în zorii dimineții.
Desenează hărți de gânduri,
pe sufletele cunoscuților,
lăsându-le pâine, milă, drag,
ploi calde și rod bun,
sau …
strică,
șterg imaginile cu roadele bune, prosperitate,
aruncând cenuși rămase
din invidii, concurență și dispreț.
Pe acele hărți,
nu poți desluși decât o luptă a culorilor
în care negru intens predomină.
Vrei să salvezi flori, păsări,
oamenii asfixiați de petele care plutesc,
ca după dezastrele asupra zonelor petroliere…
sub ele sunt suferințele unor suflete,
cândva prieteni, rude,
apăsați
de unii care-și zic mândru: oameni.
Sufletele lor nu au anotimpuri…
doar zone glaciare.