Ești…

Alexandrina Tulics, Album Destine

Ești livada-nflorită
când gerul m-apasă,
când stau la cald,
iar pribegii goniți
nu au casă;
ești mierea din stâncă
când îmi este foame,
și-alinul, când
insomnicul nu doarme;
îmi ești raza de soare
când gerul afară, aduce zăpezi
să nu mai așteptăm primăvara;
ești apa curată când unii sunt beți,
rup realitatea,
înjură sfintele peceți;
ești raiul curat,
gustul din poame,
tihna cirezilor, turmelor,
când, sătule se trag la umbră, de soare.
Ești miere curată
când mâncarea e falsă,
gungurit de copil,
ținut de mame în brațe;
ești floarea făinii,
scrisă-n Cuvânt;
ești leagănul, mângâierea
când mă închin și Îți cânt.