Ajută-mă când pași-mi pierd
Cărarea vieții spre lumină,
Iartă-mă să pot să iert,
Să-mi înec voia cea haină.

Ajută-mă când mâna-i slabă
Și tot ce nu-i bun mă doboară,
Iartă-mă când nu iubesc
Precum iubirea mă-nconjoară.

Ajută-mă să simt cumva
Menirea minunată a vieții,
Iartă-mă c-am rătăcit așa
Toți lungii ani ai tinereții.

Ajută-mă să sparg tăcerea
Să las cuvintele să iasă,
Iartă-mă că sunt așa pierdut
Și lasă-mă să vin acasă.

Iartă-mă când ochii-mi gheață
Nu au plâns de prea demult,
Ajută-mă ca astă viață
Să îmi renască din trecut.