Sunt fiu al brazdei
Autor:
Aurel Micșa
|
Album:
Gânduri rimate pentru suflet
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de aurelmicsa in 14/03/2026
Resursa adaugata de aurelmicsa in 14/03/2026
Sunt fiu al brazdei
Sunt fiu al brazdei din lut și cenușă,
Sunt fiu de țăran ce își cântă necazul pe câmpie,
Înlănțuit cu cote și amenințat cu cătușe,
Sunt lipit în veac de străbuna mea glie.
Trăiesc și urmez al Domnului cuvânt,
Sunt legat pe veci prin smerite rugăciuni
De acest loc, de acest sacru pământ,
Precum au fost ai mei vrednici străbuni.
Din juguri, bice, biruri, cote și bătăi,
Mi-am făurit și-mi urmez înainte cântul,
Cu plâns amar, blesteme și vânătăi
Udând cu lacrimi mereu pământul.
Sunt fiu al brazdei cum mulți mai sunt,
Hrăniți cu trudă de această scumpă glie,
Având un nume și un rost pe acest pământ,
De-a sluji această Sfântă Românie.
Multe vieți s-au stins sub această glie,
Răpuși de cei care vrură să o răpească,
Au murit cu demnitate și cu mândrie,
Străbuna noastră vatră să o păzească.
Sunt fiu al brazdei, urmaș al multor străbuni,
Port în inimă și în gând a Domnului chemare,
Trecând prin jertfe, dureri, viscole și furtuni,
Slujesc străbuna-mi țară, și numele ei cel mare.
1950/1952
Sunt fiu al brazdei din lut și cenușă,
Sunt fiu de țăran ce își cântă necazul pe câmpie,
Înlănțuit cu cote și amenințat cu cătușe,
Sunt lipit în veac de străbuna mea glie.
Trăiesc și urmez al Domnului cuvânt,
Sunt legat pe veci prin smerite rugăciuni
De acest loc, de acest sacru pământ,
Precum au fost ai mei vrednici străbuni.
Din juguri, bice, biruri, cote și bătăi,
Mi-am făurit și-mi urmez înainte cântul,
Cu plâns amar, blesteme și vânătăi
Udând cu lacrimi mereu pământul.
Sunt fiu al brazdei cum mulți mai sunt,
Hrăniți cu trudă de această scumpă glie,
Având un nume și un rost pe acest pământ,
De-a sluji această Sfântă Românie.
Multe vieți s-au stins sub această glie,
Răpuși de cei care vrură să o răpească,
Au murit cu demnitate și cu mândrie,
Străbuna noastră vatră să o păzească.
Sunt fiu al brazdei, urmaș al multor străbuni,
Port în inimă și în gând a Domnului chemare,
Trecând prin jertfe, dureri, viscole și furtuni,
Slujesc străbuna-mi țară, și numele ei cel mare.
1950/1952
Această poezie a fost scrisă în perioada anilor 1950-1952, când partidul comunist și-a consolidat puterea în țară și a început prigoana țăranilor, împovărându-i cu cote și dări nemiloase pentru toate produsele pe care le realizau. Obligații pe care, dacă nu le achitau, erau judecați ca sabotori și aruncați în închisoare. A fost începutul colectivizării forțate.
Poezia era un gest de revoltă împotriva comuniștilor și constituia, dacă era găsită, un act grav de împotrivire, sancționat cu ani grei de pușcărie și cu pierderea oricărui drept civic, fapt pentru care poezia a fost păstrată printr-un procedeu de codificare criptografică denumit "saltul calului" (de la jocul de șah).
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 3
Opțiuni
1 Petru 1:17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;