Sunt fiu al brazdei

Sunt fiu al brazdei din lut și cenușă,
Sunt fiu de țăran ce își cântă necazul pe câmpie,
Înlănțuit cu cote și amenințat cu cătușe,
Sunt lipit în veac de străbuna mea glie.

Trăiesc și urmez al Domnului cuvânt,
Sunt legat pe veci prin smerite rugăciuni
De acest loc, de acest sacru pământ,
Precum au fost ai mei vrednici străbuni.

Din juguri, bice, biruri, cote și bătăi,
Mi-am făurit și-mi urmez înainte cântul,
Cu plâns amar, blesteme și vânătăi
Udând cu lacrimi mereu pământul.

Sunt fiu al brazdei cum mulți mai sunt,
Hrăniți cu trudă de această scumpă glie,
Având un nume și un rost pe acest pământ,
De-a sluji această Sfântă Românie.

Multe vieți s-au stins sub această glie,
Răpuși de cei care vrură să o răpească,
Au murit cu demnitate și cu mândrie,
Străbuna noastră vatră să o păzească.

Sunt fiu al brazdei, urmaș al multor străbuni,
Port în inimă și în gând a Domnului chemare,
Trecând prin jertfe, dureri, viscole și furtuni,
Slujesc străbuna-mi țară, și numele ei cel mare.
1950/1952