Am plecat de acasă

Am plecat și eu de acasă,
Am plecat într-un loc anume,
Lăsând vatra mea frumoasă,
Ca să-mi fac un rost în lume,

Cum puiul din cuibul lui zboară,
Am luat cu mine trecutul și durerea,
Am plecat și eu cum mulți plecară,
Să-mi încerc norocul și puterea.

De multe ori n-ați știut de mine,
Ce mai fac și pe unde sunt.
Nu am vrut nimic a vă spune
Să nu vă fac griji, să vă înspăimânt.

V-am purtat și vă port mereu în gând
Și mă rog ori și pe unde sunt,
Pentru voi cei care acasă rămânând
Să trudiți străbunul nostru pământ.

Sătucul nostru mult s-a schimbat.
A rămas pustiu fără datina străbună.
Plecând mulți, în tristețe l-au lăsat.
Și acasă tot mai greu se adună.

Toaca nu mai bate cum bătea anume,
Pe uliță nu mai vin irozii și pițărăii,
Clopotele nu mai cheamă la rugăciune,
În hore nu se mai întrec flăcăii.

Sub semnul învierii, la marea sărbătoare
Ruga, hramul, nu mai sunt înălțătoare,
Teascul nu mai tună în depărtata zare,
Focul nopții și-a stins a lui paloare.

Totul este grabă și grijă de schimbare,
Nu mai e nimic din tot ceea ce a fost,
Satul poartă haină de întristare,
Ce a fost vechi nu mai are nici un rost.

Am plecat de acasă și-mi pare rău,
C-am lăsat vatra mea cea străbună
Când voi muri, rog pe Bunul Dumnezeu,
În cerul Lui, lângă ai mei să mă pună.
1952