Cu câtă-nţelepciune s-ar cere să păşim
când nu ştim calea clipei de-ajungem s-o sfârşim
Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem
Când nu ştim lângă toate cât încă mai suntem
Cu câtă pocăinţă spre orişice păcat
Când nu ştim dacă mâine mai poate fi iertat
Cu câtă deslipire de tot ce întâlnim
Când nu știm niciodată napoi de mai venim
Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea
Când nu ştim dacă mâine vom fi sau vom pleca
Cu câtă grabă sfântă spre al mântuirii dar
Când nu ştim dacă mâine nu poate fi-n zadar