Cu câtă-nţelepciune s-ar cere să păşim
când nu ştim calea clipei de-ajungem s-o sfârşim

Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem
Când nu ştim lângă toate cât încă mai suntem

Cu câtă pocăinţă spre orişice păcat
Când nu ştim dacă mâine mai poate fi iertat

Cu câtă deslipire de tot ce întâlnim
Când nu știm niciodată napoi de mai venim

Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea
Când nu ştim dacă mâine vom fi sau vom pleca

Cu câtă grabă sfântă spre al mântuirii dar
Când nu ştim dacă mâine nu poate fi-n zadar