Pierd în gânduri,
Pierdut printre rânduri,
Pierdut în tot ce fac,
De parcă am uitat

Căci Tu m-ai creat
Și pricepere mi-ai dat
Să pot scrie poezie,
Să Te laud prin dar.

Căci ce mare har
E să poți avea
Inspirație cerească
Cum nu am mai văzut vreodată.

Ce pune Dumnezeu în gând,
Când se așează pe hârtie,
Iese cea mai frumoasă poezie,
O poveste fără de sfârșit.

Și cum să nu Te bucuri
Când ai fost ales
De Meșterul Ceresc
Să scrii pentru El?

Să vadă fiecare
Cât este El de mare
Și câtă inspirație primește
Cel ce pe El Îl slujește.

Și cum El binecuvântează,
Nimeni nu o face,
Căci cine e mai mare ca El,
Ca Isus Hristos Emanuel?

Chiar de vei căuta pe tot pământul,
Nu vei afla un om mai înțelept
Decât a fost Solomon,
Căci avea înțelepciune de la Dumnezeu.

Tot așa e și cel
Ce Îl urmează pe Dumnezeu
Și ascultă de al Lui cuvânt
Și nu se lasă la o adiere de vânt.

Căci El dă înțelepciune
Chiar și celui neînsemnat,
Când vrea să-Și facă lucrarea
Ca El să fie lăudat.

Chiar și prin gura mea,
Căci El m-a binecuvântat
Cu un așa mare har
Să pot scrie cea mai frumoasă poezie.