Fratele mai mare
Alexandrina Tulics Album Destine

referinte-ascultarea

În fumul gros
la masă- n tirg
stau două fiinte bete,
tragind rachiu cu mult nesat:
vorbind neinteles. ,
si pe-ndelete.
se-mpleticesc in vorba lor greoaie,
fără sa simtă cum picioarele, li se înmoaie
ar vrea să mai ramina da-i tirziu,
iar drumul lor spre casă,
e întunecat, cu gropi și e pustiu…
-mai două și plecăm; zice ortacul,
celui cu vorbele neterminate,
care- ncepu a plinge - amar,
parindu- i ca in locul celui care îi vorbește:
este-al lui frate,
astfel începu a se căii,
sa-l strige mult, cu disperare,
pe cel care în minte îl avea,
fiindu- i fratele mai mare:
- pe cine chemi, și strigi neîncetat?
îl întreba ortacul de pahar?
se uita ținta și -ncepu,
sa- și depene cu fața plinsă,
povestea ce n-o poate uita,
cu fratele- i ce îl chema,
să vină la citirea din Cuvânt,
din casa sfinta.
-de multe ori m-a tot chemat,
să mergem la sfinta inchinare,
dar i- am răspuns:
-eu sunt bărbat:
nu ma închin cu moșii, babele în sarbatoare!
pleca-ntristat de multe ori,
iubitul frate cu inima aleasă,
lasindu- l doritor doar de pahar
și vorbă din calendar, neculeasa…
cind a plecat de pe pămînt,
în țara de lumină adorată,
n- avea cine a-l mai chema
să se închine Domnului,
sa- și scape viața, atit de necurată…