Doamne, aprinde iar în mine focul sfânt,
Când glasul meu slăbește, Tu fii al meu cuvânt.
În teamă și-n tăcere, Tu dă-mi putere iar,
Să-Ți cânt cu inimă curată, plină de-al Tău har.

Duhule Sfânt, coboară-n inima mea,
Umple-mă Tu, și pacea Ta îmi dă.
Cânt chiar de glasul uneori se pierde-n zbor,
Că Tu ești tăria mea, Mântuitor.

Când pașii mei se clatină pe drumul greu,
Îmi ridici privirea și spui: „Nu te teme, Eu
Sunt lângă tine-n noapte și-n orice dimineață”,
Iar cântul meu devine lumină peste viață.

Primește, Doamne, viața, simplă cum o știi,
Cu rugă, cu o lacrimă, cu dor de veșnicii.
Și fă din slaba voce un psalm de biruință,
Să Te slăvesc în toate, prin har și credință.