Poezie creștină – „Florile credinței”

În grădina inimii tăcute,
Răsar flori din har ceresc,
Nu din ploaie și pământ,
Ci din Cuvântul Dumnezeiesc.

Trandafirul — dragostea curată,
Ce pe cruce a înflorit,
Pentru omul rătăcit în lume,
Domnul viață a dăruit.

Crinul alb — iertarea sfântă,
Curăție din cer primită,
Spală sufletul de vină,
Prin iubire nesfârșită.

Floarea mică de câmpie,
Este credința smerită,
Nu se vede, dar rodește
Pace-n inima zdrobită.

Iar când vântul greu te-apasă,
Și durerea te cuprinde,
Harul Domnului ca roua
Peste flori ușor se-ntinde.

Doamne, lasă-n viața mea
Grădina Ta să înflorească,
Ca prin mine lumea-ntreagă
Bunătatea Ta s-o cunoască.