Lumină pe drum

Când gândul cade greu ca piatra,
Și inima se teme iar,
O șoaptă blândă-mi spune tainic:
„Eu sunt cu tine, nu te las.”

Prin nopți cu dor și rugă tăcută,
Prin pași ce par fără folos,
Se-aprinde-n piept o mică flacără —
Nădejdea pusă în Hristos.

Nu sunt desăvârșit, o știu,
Dar harul Lui mă ridică-n zori,
Și unde-am fost cândva pierdut,
Așază pace peste nori.

Iar când privesc spre cer smerit,
Cu suflet frânt, dar înnoit,
Găsesc putere-n a ierta
Și-un drum curat de străbătut.

Rămân cu El în orice vreme,
Cu frică sfântă și cu dor,
Căci cine-și pune viața-n Domnul
Nu umblă singur… niciodată.