Vindecarea Harului

Când inima e frântă și trupul obosit, Când dorul apasă greu și plânsul e-năbuşit, Din cer coboară blând un strop de mângâiere, Şi rana se-nchide prin sfântă vindecare.

Isus atinge tainic locul ce te doare, Şi pune peste suflet balsam de alinare. El vede suferinţa pe care n-o spui, Şi-aduce viață nouă prin harul Lui.

În lacrimile tale se naște o rugăciune, lar Duhul Sfânt coboară cu sfântă-nţelepciune. El suflă pace vie în pieptul întristat, Și-n inimă aprinde un foc curat.

Sunt răni ce dor în trup şi-n ani adunați, Ca la mama ta, cu zâmbetul de dor purtat. Dar Domnul vede tot - și dor, şi neputinţă -Şi poate ridica prin dragoste şi credinţă.

Nu-i noapte fără zori, nici suferință-n van, În mâna Lui se schimbă orice suspin uman. El vindecă adânc, nu doar ce se vede, Şi dă puteri celui ce crede.

Ridică-ți ochii sus, primește mângâiere, În Numele Lui sfânt e viaţă şi putere. Prin rănile Lui sfinte noi toți am fost spălați, Şi prin iubire suntem iarăşi vindecaţi.