Se lasă seara lin peste pământ,
Cu cer de catifea și stele și Cuvânt.
Lumina zilei tace, încet se stinge dorul,
Iar Pacea Domnului Cuprinde tot Ogorul.

Obosit de drum, sufletul se pleacă,
Și-n tăcere Sfântă inima se-mpacă.
Îți mulțumesc Isuse, Pentru Ziua ce-a trecut,
Pentru Hatul tău Statornic și tăcut.

Ca-n vremurile vechi pe care le porți în gând,
Cu oamenii simpli cu respect curat și blând.
Seara adună amintiri ca pe-o comoară,
Și le așază-n rugăciune, iar și iară.

Sub cerul lin cu nădejdea aprinsă,
Ziua se-nchide, dar credința nu-i stinsă.
Și-n cartea vieții tale-cum vrei s-o scrii,
Seara e fila Păcii din Veșnicii.