„Un păstor, un drum și-o oaie!"
Unii văd atât, dar eu,
Știu că oii nu-i lipsește
Mai nimic pe-acest traseu.

În pășuni verzi și-n odihnă,
Sufletul înviorat
Al oiței e condusă
Pe un drum drept și curat.

Mai coboară și prin vale,
Prin primejdiile de jos,
Dar ea merge fără teamă
Cu păstorul curajos.

Uneori, disciplinată
C-o nuiauă, cu-n toiag,
Nu se supără oița,
Că păstoru-i este drag.

Îngrijită și păzită,
Nopți și zile chiar la rând,
Tot ce-i dă păstorul oii
Depășește orice gând.

Fericiri ce nu-s pe lume,
Îndurări fără egal
Sunt în staulul iubirii,
Unde stă pân' la final.
...

„Un păstor, un drum și-o oaie!"
Unii-l văd ca un clișeu,
Însă Domnul mi-e Păstorul,
Iar oița... sunt chiar eu!