Trezire Spirituală

Când noaptea cade peste gând,
Și inima se simte goală,
Se-aude-un glas blând, chemând:
„Întoarce-te la Mine, fiu de seamă.”

Nu tunet mare, nu furtună,
Ci o lumină lină, sfântă,
Care în taină se adună
Într-o inimă ce plânge și cuvântă.

Căci omul doarme fără știre,
În griji, în teamă, în uitare,
Dar Domnul cheamă la trezire,
La viață nouă, la schimbare.

Se rupe lanțul greu de lut,
Se limpezește orice cale,
Și sufletul ce-a fost pierdut
Găsește iar odihnă-n Vale.

O, ce pace în lumină,
Când harul ceresc te-nvelește,
Și inima, de Sus plină,
Pe Domnul viu Îl mărturisește.

Nu-i vis, nici gând trecător,
Ci foc ce arde fără teamă,
Un început în Mântuitor,
O viață nouă ce te cheamă.

Rămâi treaz, suflete iubit,
Nu te întoarce la somn iară,
Căci cel ce astăzi s-a trezit
Va vedea Slava cea de seară.

Amin.