Între Ban și Dumnezeu

Iubirea de ban promite putere,
Dar lasă în suflet pustiu și dor,
Strălucește rece, fără mângâiere,
Și-și cere inima drept altar ușor.

Aurul sună, dar nu mântuiește,
Nici pace nu dă în ceasul greu,
Cine pe el viața-și clădește,
Se-ndepărtează încet de Dumnezeu.

Dar harul ceresc nu se cumpără-n lume,
Nici dragostea sfântă nu are preț,
Comoara din cer poartă alt nume:
Credință vie și duh înțelept.

O, Doamne, păzește-mi inima curată,
Să nu slujesc la doi stăpâni deodat’,
Să Te aleg pe Tine viața toată,
Iar aurul lumii să fie uitat.

Căci unde-i comoara, acolo-i și inima,
Așa ne-ai spus, Preabun Păstor,
Eu vreau să-mi fie comoara Lumina,
Nu umbra banului trecător.