Alergăm zi de zi... obosiţi alergăm
Dar nu ştim către unde şi nu ştim ce căutăm
Vrem prestanţă mai multă, faimă vrem, bogăţii
Însă vai, am uitat ce înseamnă-a iubi...
Dimineaţa în fugă către ceruri privim
Şi un gând ne ghionteşte: , , Doamne-ajută! , , şoptim
Dăruim un surâs... bem cafeaua grăbiţi
Şi pornim s-alergăm... către ce? Oare ştiţi?
Ce căutăm? Bani mai mulţi? Fericire? Un vis?
Vrem mai mult, tot mai mult căci aşa ne-am primis
Şi uităm deseori ce înseamnă-a trăi
Alergând către mâine pierdem astăzi o zi
Timpul iute se duce. şi ne ducem şi noi
Iar în urmă vedem că ni-s pumni prea goi
Tot ce-am strâns risipit e... ca un fum am pierdut
Şi-a rămas doar un gol ce mereu ne-a durut...
Încă nu e târziu... să ne-oprim... să privim
Răsăritul şi-apusul... să-nvăţăm să iubim
Şi, în ceasul de rugă mulţumind să-L rugăm
Să mai lase-ndurare, pacea să o aflăm!

Vulcan-07-02-2026
Mary