De crezi că nu vei răspunde
În fața Marelui Împărat,
Amarnic ești înșelat
De cel ce mintea ți-o tulbură.

De crezi că vei scăpa
Și la nuntă vei intra neinvitat,
Amarnic te înșeli,
Căci afară vei fi aruncat.

În noaptea rece, înfrigurată,
În bezna cea întunecată,
Unde amarnic vei plânge
Și te vei tângui pentru tot.

Căci aici, jos pe pământ,
Viața ți-ai trăit fără rost,
Făcând doar ce e rău,
Crezând că nu există un Judecător.

Crezând că nu va veni ziua de apoi,
Când toți în fața Lui vom sta,
Cu mic, cu mare, de orice naționalitate,
Și indiferent de limbile vorbite.

Și atunci vei vedea Judecătorul,
Care te va întreba:
„Ce-ai făcut cu viața ta
Pe care în dar Eu ți-am dat?”

Vei căuta răspunsuri fel de fel,
Dar nimic nu te va ajuta,
Căci fiecare cuvânt rostit
Se va ridica împotriva ta.

Chiar și stelele martore vor fi,
Căci ele de pe cer au văzut
Cum tu timpul l-ai risipit,
Trăind fără rost.

Alergând încolo și încoace,
Poate mai câștigi un pic
Bani, faimă și bogății,
Care toate vor pieri.

Căutând să-ți faci un nume,
De oameni aplaudat,
Crezând că sufletului îi faci bine,
Dar tu spre iad te îndreptai.

Mergeai cu pași repezi
Spre a ta pierire
Și sufletul ți-l subjugai
La slujbe nepotrivite.

Și atunci vei vedea
Ce în viață ai făcut:
Fiecare faptă în fața ta va apărea
Și îți va spune ce-ai făcut.

Nu vei mai putea nega
Nicio faptă, nicio vorbă,
Niciun cuvânt rostit,
Căci toate te vor osândi.

Dacă vrei să scapi de toate
Și la nuntă să poți intra,
Tu pocăiește-te, soră, frate,
De nu, iadul te va aștepta.