Aș fi dorit să fiu o stea pe ceruri,
Cu strălucirea mea să pot vedea
Ce mult a iubit Creatorul lumea,
Că Și-a jertfit chiar Fiul pentru ea.

Iubirea Lui, minunea întrupării,
S-o spun în nopți senine tuturor,
Și toți, văzându-i tremurul din slavă,
Să creadă în Milostivul Creator.

Ce mult aș fi dorit să fiu o strajă
A orelor târzii din Betleem,
Să fi putut vesti atunci salvarea
Întregului pământ de sub blestem.

Și veac de veac, din clopote de aramă,
Cu dangătul adânc și măsurat,
Să spun la toți că nu a fost o poveste,
Ci, într-adevăr, Hristos S-a întrupat.

Aș vrea să fi putut să fiu o rază
Ce-a luminat din jar la ieslea Sa,
Să fi văzut smerit, acolo, în fașe,
Pe Cel ce m-a scos din bezna grea.

De-atunci, pe rând, din orice făclii,
Să spun ursiților către mormânt
Că-n orice licărire de lumină
E mărturie mântuirii pe pământ.