1

Mi te-ai dat în ziua aceea,
Eu, nevrednicul de mine
Nu știam gândi vreodată
Ce e rău, și ce e bine!

Mi te-ai dat în astă lume
De păcat și de minciună!
Tu, frumoasă, ca un înger
Strălucind cu a lui cunună!

Eu, un visător în toate
Și nespus de neînțeles;
Rătăcind pe căi străine
Fără țel și fără sens!

Tu, o căprioară zveltă
Fragedă precum e iarba;
Eu, un trubadur cu cântec
Ce nu-și plânse decât soarta!

Tu, o tânără fecioară
Apărută-n cale mie;
Așa fu să-mi fii mireasă
Și eu mire să-ți fiu ție!

2

Astăzi... când mă uit în urmă
Îi sunt recunăscător
Domnului Hristos ce-mi dete
Drag balsam vindecător!

Vieții mele zbuciumate
EL a dat o pace Sfântă
Bucuria împlinirii
Care-n inimi, vie cântă!

3

Mi te-ai dat în ziua aceea
Sufletului meu, pereche;
Mâna ta în a mea mână
Strânsă, știe a sta de veghe!

Ca atunci, când va fi ceasul
Preschimbați spre cer, mergând
Să primim Cununa Vieții
Împreună, surâzând!



Biruințele lui David