1
Cum n-a fost să-ți văd eu, Chipul
Tău iubit, Părinte drag
Să trăiesc în ceas cu Pavel
Cel ales, ca Bun Soldat!

Cum n-a fost pe drum de seară
Lângă mare, ca pescar
Undița s-arunc în zare
Ca și Petru în zadar!

Cum n-a fost lângă fântâna
Lui Avraam, să stau privind
Cum samariteanca-și spune
Păsul, Domnului Iubit!

Și să văd cum tuturora
Ea le spune de Isus
Care mângâie și învie
Omul trist și cel răpus!

Cum n-a fost să fiu la Marta
Și Maria, prieten drag
Și să mângâi întristarea
Morții fratelui pribeag!

Cum n-am fost lângă mormântul
Lăzărului înviat
Să slăvesc Puterea Tare
A Hristosului-Înălțat!
2
Cum a fost să fiu eu oare
Păcătos, pierdut și orb?
Însă azi, eu cânt Acelui
Ce-i sunt Fiu, nu lumii rob!

Cum să nu veghez, cu pace
Cănd aștept, pe nori să vină
Domnul meu, Mântuitorul
Bucuria mea Deplină! ?

Atunci toate, limpezite
Înainte ne vor fi
Patimi, suferinți și lacrimi
În uitare, vor pieri!

Căci la Masa Lui Cerească
Vom sta toți, acei chemați
De Stăpânul Sfânt și Mare
Preaiubiți și Veșnic Frați!

Biruințele lui David