Între vis și realitate

Trecem peste munți și dealuri,
Să ne împlinim idealuri.
Trecem peste mări și oceane
Să ne atingem visurile ascunse.

Trecem pe lângă cei obosiți,
Privirea spre noi ne-o ațintim.
Trecem peste cuvântul dat,
Suntem mult prea ocupați.

Trecem peste ce este scris,
Trăim pentru clipa de aici.
Într-o zi din viață trecem,
Timpul nu noi îl alegem.

Creatorul decide pentru noi
Clipa plecării de pe pământ.
Suntem pregătiți pentru acel zbor?
Sau veșmântul alb l-am întinat?

Așa nu ajungem în prezența Sa,
Deși în adunare des am slujit,
Cuvinte frumoase am rostit,
Pe El nu-L putem înșela.

A privit, ne-a cântărit și a tăcut.
Nu ne-am oprit să ne cercetăm
Cum stăm pe cântarul Lui?
Așteaptă să ne recunoaștem.

El este îndelung răbdător
Cu ai Lui sinceri slujitori.
El iartă, ridică și pansează
Pe omul lipsit de speranță.

El ne vorbește cu blândețe,
Dar și cu vorbe mai aspre,
Când Cuvântul Lui îl călcăm
Fără niciun pic de remușcare.

El nu este ca omul muritor.
Nu primește slujirea noastră
Adusă înaintea altarului sfânt,
Când inima de lume-i prinsă.

Dacă ne încredem în Domnul
Doar pentru viața de aici,
Suntem cei mai nenorociți
Dintre toți oamenii.

Foarte mulți s-au înșelat,
În apa botezului au intrat.
Au crezut că, în viața de aici,
Nu vor avea parte de prigoniri.

Botezul nu poate fi făcut oricum!
Trebuie să fii născut din Dumnezeu.
Trebuie să fii iertat cu adevărat
De Domnul Isus, Cel viu și glorificat.

17.04. 2019 Londra