Când eram lovit de valuri
și strigam după ajutor
N-au venit străini nici prieteni
numai Tu, iubit Mântuitor

Tu mi-ai fost mereu alături
mâna Ta m-a octrotit
Când durerea-mi era mare
rana mi-ai tămăduit

Noi puteri mi-ai dat să pot
înainta fără oprire
Pe calea care duce sus
în scumpa nemurire

Mai învățat ce e răbdarea
când să tac, când să vorbesc
Să fiu smerit dar și-n picioare
ca adevărul să-l vorbesc

Pentru toate-ți mulțumesc
și te laud scump Isus
Că mi-ai fost și-mi ești alături
până voi ajunge sus.