Când te-am văzut întâi oară
Erai pe drum, în arșița de soare
Mergeai cu crucea în spinare,
Căzând jos sub lovituri.

Toți râdeau și te batjocoreau,
Dar Tu nimica nu ziceai.
Chiar de sângele îți curgea
Și putere nu mai aveai.

Și atunci m-am întrebat:
De ce suferi așa amar?
De ce înduri atâtea lovituri?
De ce crucea nu o lași?

Atunci nu am înțeles
Câtă iubire pentru noi aveai,
Încât viața să-ți dai,
Ca noi să avem mântuirea.

Dar mai târziu,
Când sus te-am văzut pironit,
Am înțeles căci din iubire
Pentru lume te-ai jertfit.

Și prețul pentru noi l-ai plătit
Și îți mulțumesc
Pentru tot ce ai îndurat,
Căci pentru mine te-ai jertfit.