Dragoste, cât un bob de linte...
Alexandrina Tulics, album Destine

referințe-Rugăciune

Un snop de lacrimi
ca un braț de grâu
își cară sufletu-naintea
Celui mare, sfânt și viu,
și parcă snopul se oprește
cerând cu sete, apă vie
s-o soarbă-ncet, pe îndelete,
c-atât a plâns pe drum uscat,
de ce-a văzut și a aflat:
dureri de mamă, de copii-ntre frați,
care nu se mai-nteleg, iubire n-au,
de rău sunt măcinați,
de uneltiri, de ură, bârfă și rușine,
pentru un gram de pâine,
mai multă sau poate mai puțină,
de-avere mai aleasă
sau bogată,
pe care n-au avut-o,
la casa părintească,
pentru un dar ce n- a fost împărțit la toți,
ales de Dumnezeu, știind
că poți să-l duci
în dragoste la porți,
să spui de vestea cerului comoară,
care pe unii îi ridică-n ascultări,
pe neascultători-i coboară…
își suferă cu-arșița,
snopul de lacrimi înaintea cerului, comoara,
cerându-i să îl scape
de înfruntări, dispreț și de rușine,
cerându-I Bunului Părinte,
o dragoste mai mare pentru El,
măcar cât un bob de linte.