Doamne, Tu mă privești cu bunătate,
Rauri de lacrimi îmi curg pe față.
Inima mea, vrea să fie pansată,
Nu mă lăsa, al meu drag Tată.

De acum, vreau să am inima curată,
O, iartă-mi păcatul care mă apasă.
Inima-mi, este foarte îndurerată,
Tânjesc să-Ți aud vocea ca altadata.

Mă prăbușesc la picioarele Tale, aștept,
Cu cine aș putea să mă sfătuiesc?
Tu privirea spre mine ți-o-ndrepți,
Vezi că încep, din nou să mă ofilesc.

Viața în mâna Ta o încredințez,
Tu poți să mă ridici și să mă ierți.
Tu, orice greșeală de-a mea o știi,
Te rog, iartă-mă și prelucrează-mă.

În viață, de multe ori m-ai sprijinit,
Când, în fața Ta sincer am venit.
Pune-mi pe rană balsam alinator,
Vreau să simt din nou al Tău fior.

Capul mi-l plec smerit în fața Ta,
Tu ești Domnul meu și Împărat.
Am nevoie de lumină din partea Ta,
Pune-Ți, te rog, mâna pe al meu cap.

Doamne, câtă mândrie port în inimă!
Cum mai poți să mă răbdzi?
De multe ori Te-am întristat,
Am umblat ca un copil rătăcit.

Cuvântul Tău nu l-am ascultat,
Pe drumuri rele m-am plimbat,
Inima de pământ mi-am legat,
Nu m-am aliniat după al Tău plan.

Tu una-ntr-una m-ai avertizat,
Ai vrut de vorbă cu mine să stai.
De multe ori am fugit de fața Ta,
Și m-am împiedicat pe cărarea Ta.

Tu cu multă iubire m-ai ridicat,
M-ai dus la han și ai plătit pt. mine.
Vreau acum din nou: să tac, să tac,
Genunchii îmi plec din nou în fața Ta.

Nu-mi cere glas când rana e vie,
Lasă tăcerea să spună ce știe.
În mâna Ta încet frica se frânge,
Sufletul meu găsește liniștea pierdută.

02.05. 2019 — 00:14 Londra