Te-ai întrebat de atâtea ori,
Dacă mai sunt al tău Păstor.
Eu nu M-am schimbat deloc,
Te privesc cu admirație și dor,

Scumpul Meu, drept slujitor.
Te privesc când lăcrimezi,
Pentru cei ce din turmă se pierd,
Am auzit când adânc ai oftat,

Am văzut când ai descurajat,
Am văzut când ai fost injosit,
De cei ce se cred ai Mei ucenici.
Mereu în Mine te-ai încrezut,

Când bani de pâine n-ai avut,
De la oameni nu ai cerut,
Pe genunchi te-ai așezat,
Și frumos M-ai implorat,

Să-ți hrănesc familia ta.
Te-am auzit când ai vorbit,
Cuvântul drept l-ai împărțit.
Am privit când mâna ți-ai întins,

Spre cei ce n-au în cămară nimic,
Am urmărit cum i-ai încurajat,
Când i-ai îmbrățișat cu drag.
Te-am văzut cum te-ai smerit,

Și spre ceruri ai privit, lung,
Te-am văzut când ai clipit,
Lacrimile din ochi ți-au țâșnit.
Mai impresionat de atâtea ori,

Cum te ocupi, de al Meu popor,
Am turnat peste tine har divin,
Drumul cu stânci ți l-am netezit.
Când pe frați îi consiliezi în taină,

Îi tratezi cu atâta dragoste și milă,
Ești pentru ei o adevărată călăuză,
Ești un slujitor cu inima delicată,
Acum îți vindec inima adânc rănită.

14.03. 2019 — 20:47 — Joi