Te-ai întrebat de atâtea ori
Dacă mai sunt al tău Pastor.
Eu nu M-am schimbat de loc,
Te privesc cu atâta dor.

Scumpul Meu, drept slujitor,
Te privesc când lacrimezi
Pentru cei care din turmă se pierd,
Am auzit când ai oftat.

Am văzut când ai descurajat,
Am văzut când ai fost injosit
De cei, ce se cred ai Mei ucenici.
Am văzut că mereu ai tăcut.

Când bani de pâine n-ai avut
De la oameni nu ai cerut,
Pe genunchi te-ai așezat
Și frumos M-ai implorat

Să-ți hrănesc familia ta.
Te-am auzit când ai vorbit,
Cuvântul Meu drept l-ai împărțit.
Te-am văzut când mâna ți-ai întins

Spre cei care nu au în cămară nimic,
Te-am văzut când, i-ai încurajat pe frați,
Când i-ai îmbrățișat cu drag.
Te-am văzut cum te-ai smerit

Și spre ceruri ai privit, lung
Te-am văzut când ai clipit,
Când lacrimile, din ochi ți-au țâșnit.
Ți-am privit de atâtea ori

Cum te ocupi, de al Meu popor,
Te-am iubit mereu și te iubesc
Să știi că mult te prețuiesc.
Când îi consiliezi pe frați în taină

Îi tratezi cu atâta dragoste și milă,
Ești pentru ei o adevărată călăuză,
Ești un slujitor cu inima dedicată,
Acum îți șterg lacrimile de pe obraz.

14.03. 2019 — 20:47 — Joi