Zboară-mă-n alb!
Alexandrina Tulics, album Destine
Referințe- Psalmul 61.2

Du-mă pe stânca ce n-o pot ajunge, că-i prea
înaltă pentru mine.


Zboară-mi sufletul
s-ajung în stolul cel alb,
îmbrăcat în haina luminii,
unde- Ți cântă neprihănirea în alai,
însuflețită de glasul iubirii!
Zboară-mi inima în locuri cu verdeață,
să se-odihnească
sub mâna-Ți umbrar,
să uite de nori și de ceață,
în mulțumiri,
să-Ți plângă boabe de chihlimbar!
Du-mă pe stânca ce n-o pot ajunge,
odihnește-mă acolo,
lângă Tine, sus,
să nu-mi mai sufere sufletu-n suspine,
de dor de paradis …
Zboară-mă-n alb,
să-Ți fiu mireasă,
scoasă din lumea pustie,
mâna-Ți sfântă,
să-mi fie coroană
pentru veșnicie.