Și când ades mai trec
Pe strada veche
Cu paltini aplecați
De crengi bătute;

Tu smulge din grădini
Rugina fadă
Ce încolți
Cu rădăcini, tăcute!

Și când ades m-abat
Și trec prin vreme
Precum, ca ieri
În nopți târzii de veghe

Tu desenează-n inimă
Portetul
Ce mă născu
Pe strada ceea veche...

Și când opresc s-adun
Vreascuri de gânduri
Tu scrie, cum eram odinioară...

Bolnav de lume, fără de scăpare
Sărman rătăcitor cu a lui povară!
Și scrie apoi, că înviai din moarte
Și mă născui frumos, a doua oară
Prin crucea Celui ce-mi iubi ființa
Că vru pe Lemnul rece, ca să moară!


BIRUINȚELE LUI DAVID