Efeseni 4:22

Dezbrăcați de omul vechi
Și de-a firii cârmuire,
De obiceiurile străvechi,
Cu grijă la ochi și urechi
S-avem prin Duhul înnoire.

Să trăim după Scriptură,
Nu după al lumii gând.
Având cereasca-nvățătură,
Punem frână și la gură,
Și nu mai umblăm cârtind.

Dezbrăcați de pofta firii
Ce ne-mpiedică-n sfințire,
Să-nflăcărăm duhul rodirii,
Mergând pe drumul mântuirii,
Până la a Sa venire.

Mergând pe calea celor sfinți
Cu sufletul deplin curat,
Pe tine însuți nu te minți;
Spre mai sus mereu te-avânți,
Iubind pe Cel ce te-a creat.

Dezbrăcat de aroganță,
De mândrie și trufie,
Propășești cu siguranță
Fără a lumii mentenanță
Care permanent îmbie.

În smerenie deplină,
Vei simți imbold ceresc,
Vei primi de sus lumină.
Și-ajutorul o să-ți vină
Într-un mod dumnezeiesc.

Dezbrăcat de eul meu,
Am călăuziri mai bune.
Și-ndemnat de Dumnezeu,
Refuz sfatul celui rău
Indiferent prin cine vine.

Când primesc îndemn de sus,
Nu mai bâjbâi pe cărare.
Și de Duhul Sfânt condus,
Nu sunt la păcat expus,
Am portiță de salvare.

Dezbrăcat de ce-i murdar
Pot ca să slujesc curat.
Am îndrăzneală la altar
Și Domnul îmi revarsă har:
Pot să stau cu El la sfat.

Luminat de-al Său cuvânt
Pot înainta pe cale
Și nu voi fi în duh înfrânt.
El îmi dă curaj și-avânt,
Slujind spre lauda slavei Sale.

Dezbrăcați de-a lumii fel
Și-mbrăcați în Duhul Lui,
Ne vom contopi cu El,
Cu Isus, cerescul Miel,
Trăind pe unda harului.

Și când va veni în slavă
Pe nori al nost’ Mântuitor.
Fără rachetă, fără navă,
Vom zbura fără zăbavă,
Înnobilați de-un sfânt fior.
Amin.
(Sâmbătă, 15 martie 2025)