Va veni o zi când pământul nu va mai fi
Când stelele din cer vor cădea
Luna însângerată va fi
Și Soarele se va întuneca
De mânia Celui ce va veni

Să judece întreg pământul
Ce cândva l-a creat pentru slava Sa
Și pe om l-a pus stăpân peste tot ce jos era
Să se bucure de a Lui măiestrie
Și slavă Lui Dumnezeu să-I dea

Dar șarpele la fiecare colț pândea
Să-l facă pe om să cadă în păcat
Să nu mai fie în Eden
În prezența Lui Dumnezeu
Ci chinuit afară din grădină

Să poată să facă ce el vrea
Să amăgească pe omul ce Dumnezeu îl crea
Să-l atragă de partea sa
Să-i slujească
Și pe Dumnezeu să-L blesteme

În ziua judecății care va fi
Omul judecat aspru va fi
De tot ceea ce aici jos a trăit
Ce în inimă poftea
Ce vorbe rostea
Și pe ce căi umbla

Mulți atunci se vor tângui
Pentru tot ce rău aici au trăit
Căci mulți în curvie trăiesc
În beție, distracții și jocuri fel de fel
Ceea ce i-a învățat șarpele cel vechi
Amăgindu-i că nu există Dumnezeu
Și nici judecată după această viață
Că totul aici jos primesc
Că iadul e inexistent
Și-n focul cel veșnic nu vor arde

Dar la sfârșit de ei va râde
Cât de ușor pe om l-a amăgit
Și câți sufletul și l-au vândut
Pentru faimă, bani și bogății
Să stea la mese scumpe
Și pe cel slab să-l subjuge

Dar Dumnezeu dreptate va face
La judecata cea finală
Când în fața Lui vor sta
Chiar și omul cel mai bogat
Și cel sărac
Și șarpele cel vechi va fi prezent
Să-și primească osânda

Și mulți cu el în focul cel veșnic
Vor fi aruncați
Căci lui i-au slujit cât aici jos trăiau
Crezând că Dumnezeu nu va vedea
A lor viață trăită fără de folos
Slujind propriilor scop

Cercetează-ți viața și vezi cum stai
Cui îi slujești, ce stăpân ai
Căci într-o zi vei fi judecat
Și cărui stăpân i-ai slujit
Cu el în veșnicie vei trăi.