În mâna dreaptă soarele răsare,
În mâna stângă soarele apune;
Pământu-l simt vremelnic sub picioare
Şi veşnicia-n gânduri pe-un fir de rugăciune.

Şi faţa mi-o îngheţ de miazănoapte
Şi spatele mi-l ard de miazăzi,
Iar fructele istoriei sunt coapte
Pe crengile atâtor profeţii.

Şi soarele răsare tot mai iute
Şi-apune mai grăbit decât clipesc;
Aş vrea să fiu un martor pe văzute;
Mă lupt cu ochii mei să n-aţipesc.

Măreţe vremuri aşa mult râvnite
De toţi cei buni care-au trăit cândva,
Ei le-au urat de bine de departe;
Noi le-am ajuns. E, Doamne, vremea Ta!