Pe sub cutele frunții mele un gând construia meticulos promenadă…
Pentru niște picioare rănite ce miroaseau a mir și -a păr despletit …
Și apoi chircit pe vine statea obosit, îndeajuns deaproape sa vadă …
Cum in limpezimea minți o sa se arate Acel cei din înțelepciuni făurit


Voia să-l însoțească câțiva pași între pământ și un petic de cer…
Sa se sature de bucatele alese ce El le avea ca merinde in brațe. .
Și sa își ostoiască setea din pocalul Lui simplu de mare dulgher. .
Așezați pe un ștergar in brazda cosită din mejdina unei fânațe. .

Sa își desfate retina in ochii Lui colorați cu dumnezeiescul azur. .
Pe când stele le vor fi martori la taifasul buzelor lor. .
Sub bolta bogatâ cu luminițele picotind pe ramuri zurzur. .
Sa ațipească in liniștea universului ce respiră in fiece por. .

Sa viseze milenii de pace la curțile acelea fără de seamăn …
Împărăția cerului ce a pătruns fiecare centimetru din nașterea lui…
Făcându-l in ascultare robul tăcut și fratele geamăn …
Acelui din iesle ce a urcat pe cruce in culmea abruptă de grui!

Amin