Numai sufletul acela
E smerit cu-adevărat
Care tace și atuncea
Când îi pare că-i grea crucea,
Când e numit îngâmfat
Nu e primul la protestat.

Smerenia-i virtutea
Dintre toate cea mai ’naltă.
În ea toate celelalte
Te înnobilează, frate.
Și te vei bucura odată
În slava cea de mult visată.

Smerit e numai omul
Ce-adânc e-ncredințat
Că e sărac în Duhul
Și ca orișicine altul
E mult mai înzestrat
Și poate-a da un sfat.

Orice om se crede mare
Când privește numa-n jos.
Vede omul ce preț are
Când ajunge-n încercare
Și privește spre Hristos
Soarele sfânt, glorios.

Când e bine într-o țară?
Când toți se supun mereu
Celui care cârmuiește,
Celui care-mpărățește,
Iară el, lui Dumnezeu
Îi dă cinste-n orice greu.
Amin.
(Marți, 15 iunie 2021)