Mă-ncred în Tine, Doamne, de câte ori mă tem;
Se tot ivesc motive în fiecare zi,
Dar am promisiunea cu mine că vei fi
Și mâna Ta cea bună mereu mă va păzi,
De-aceea cu nădejde în ajutor Te chem.

Sunt slab, Tu ești puternic; ce eu nu pot, Tu poți.
Atunci când n-am răspunsuri, ci numai întrebări,
Când mă lovesc probleme ce nu au rezolvări
Și situații care provoacă tulburări,
Eu apelez la Tine din toate să mă scoți.

Nu-i vale prea adâncă, nu e necaz prea greu,
Nici nopți prea-ntunecoase, și nici poveri prea mari,
Atâta vreme câtă nu eu, ci Tu le cari;
Înfrângeri nu există, nu sunt vrăjmași prea tari;
Nu este imposibil, cu Tine, Tatăl meu!

Ce har, ce mângâiere că ești de partea mea!
Cuvântul Tău e sursa acestei garanții,
Și-mi dă prilejul unei imense bucurii
Să știu că între Tine și scumpii Tăi copii
Pe veci, nimic și nimeni nu va putea să stea.