Mai presus de ceruri ştiu că locuieşti
Și întotdeauna, Doamne, mă priveşti.
Dragostea Îţi ține ochiul pe pământ,
Veghetor, de-a pururi peste câte sunt.

Mă priveşti în umblet şi în cugetări
Îmi numeri paşii tainicei cărări,
Ochiul Tău mă vede când mă odihnesc,
Şi pe marea vieţii, tainic când vâslesc.

Ziua în amiază şi în noapte chiar,
Ochiul Tău veghează, mă priveşte iar,
Şi când scriu adesea şi când glăsuiesc,
Totul se aude, toate se citesc!

De aceea Doamne, chiar acuma vin,
Şi Te rog din suflet, har să-mi dai din plin
Fiinţa mea să fie, aici pe pământ
Sub călăuzirea Duhului Tău Sfânt.

Iar pentru trecutu-n care Te-am mâhnit,
Când în taina vieţii mele ai privit,
Astăzi dă-mi iertare, har revarsă-mi jos,
Să-mi trăiesc viaţa NOUĂ în Hristos!