Crucea răstignirii mele
De la început a fost
Acceptarea suferinţei
Spre a-i da vieţii rost.

Am luat pe drumul vieţii
Sensul care duce-n sus,
Şi urcând sub greul crucii
Am ajuns lângă Isus.

A venit să mă ajute,
Şi, privindu-mă, mi-a spus:
“Te ajut să îţi duci crucea
Pânʼ la capăt, până sus.”

Am simţit atunci în mine
Un fior ceresc şi sfânt
Şi-am zis: “Îmi voi duce crucea
Cât trăi-voi pe pământ!”

E frumos să poţi, prin cruce,
Să învingi pe Necurat.
Suferind cu bucurie
Fă-l să plece rușinat!

Pentru cine-și poartă crucea
Fără murmur şi cârtiri
Răstignirea-i numai una,
Nu-s mai multe răstigniri!

Crucea lui Hristos desparte
Omul vechi şi răstignit
De cel nou, adus la viaţă,
Pocăit şi mântuit.

Crucea este biruința
Omului duhovnicesc,
Crucea este suferința
Pe drumul împărătesc.

Bucuros voi duce crucea,
Ajutat fiind nespus!
Ea mă ține pe cărare
Pe urmele lui Isus.