Când umbrele crucii se-ntind pe cărare,
Adâncul te strigă și țipă mai tare
Ca umbra pierdută prin timpuri în tine,
Iar clipele-ți par mohorâte, străine...

Satanicul drum, pe pământ, îți oferă
Doar umbra murdară la care aderă
Ființa ta-ntreagă, ființa străină,
Și plângi doborât pe pământ de lumină,

Dar frângerea-n moarte îți poate aduce
Lumina preasfântă, lumina ce-ți duce
Viața aproape de cerul ce-n tine
Coboară și-n clipe ce-ți par doar străine...