Din munți apa izvorăște
Și spre mare se îndreaptă.
Susurul ei nu se-oprește,
În adânc ascunde pește.
O, ce lume minunată!

De pe mări și de pe-oceane,
Dumnezeu o-nalță-n nori.
Valuri mari și uragane,
Și zăpadă în noiane
Face apa adeseori.

Dumnezeul minunat
Conduce apa spre izvor.
Cel ce toate le-a creat
Apă de băut mi-a dat:
Să-I mulțumesc eu sunt dator.

Soarele încălzește-ncetișor
Apa-n marile ceaune
Și vaporii se-nalță-n nor,
Ascultând de Creator.
Și aceasta-i tot minune.

Vântul falnic duce norii
Încotro îi vrea Stăpânul.
Toți aceștia-s slujitorii
Ce-L ascultă ca și zorii
Și nu-ntârzie niciunul.

Ploaia se revarsă-n ropot
Peste pământul însetat.
Norul negru ca un clopot
Face pe pământ un clocot
Și face aer mai curat.

Minunata Lui natură
Îl ascultă neștirbit;
Dă și ploaie, și căldură.
Și aceasta cu măsură,
Să fie omul mulțumit.

Cu toate-acestea, creaturii
I se pare-a ști mai bine
Care-s tainele iubirii;
Și-apoi legile naturii
Le-ar schimba cum îi convine.

Dar Dumnezeu e înțelept
Nu i-a dat acces la ele.
Are un singur accept,
I s-a dat și lui un drept:
Lui să-și facă zile rele.

Cine vrea să facă bine
Lui și celor nevoiași
Să se lepede de sine
Și smerit cum se cuvine
Să grăbească ai săi pași.

În deplină ascultare
Omule, la fel ca natura
Capeți binecuvântare
De la Dumnezeul Mare
Care ți-a-ntocmit făptura.

Doar trăind în armonie
Cu Acel ce ne-a creat,
Avem har și bucurie
Și aici, și-n veșnicie,
Cu El în raiul minunat.
Amin.
(Luni, 14 aprilie 2025)