Toamna nu e definită
Printr-o trecere grăbită
De tristețe răvășită,
Ci e roata grea de pită
De dogoare rumenită
Și-mplinită.

Toamna nu-i doar elegie,
Ci livadă ce îmbie
Cu potop de bogăție,
Este zvon de podgorie
Cu rubine-n plete și e
Bucurie.

Toamna nu e despre ploaie
Adăpând în miez noroaie,
Ci căruțe ce se-ndoaie
Sub povară, în convoaie,
Dinspre porumbiști bălaie
Spre... copaie.

Toamna vieții nu-i osândă,
Neguri împletind la pândă,
Nu e harpie flămândă,
Ci e adiere blândă,
E credință renăscândă
Spre izbândă.

Toamna-i anotimpul care
Toarnă bogății pe zare
Ca o binecuvântare,
Pentru care, cu ardoare,
Îți aducem închinare,
Doamne mare!

Toamna nu-ncape-n... cuvinte,
Cu bogatele-i veșminte
Și cu roade, daruri sfinte;
Ea e despre simțăminte
Când Îți mulțumim fierbinte,
Sfânt Părinte!

Pentru toamna-n rod bogată,
Dulce și înmiresmată
Cât cuprinde zarea roată,
Îți aducem astăzi toată
Mulțumirea-nflăcărată,
Sfinte Tată!

Siegen, 28 septembrie 2025