Când frica bate la ușa inimii,
O mână nevăzută te ridică.
Dorurile se-aprind ca stelele,
Iar pașii mici cresc cu împlinire.

Nu te-ncrede-n puterea lumii,
Ci în lumina care nu se frânge.
Umbrele trec, dar speranța rămâne,
Tăria ascunsă în suflet răsare.

Vocea credinței șoptește: nu ești singur,
Pașii tăi se fac punte spre lumina pură.
Ridică ochii spre cerul curat,
Biruința vine din sufletul curat.

Când zorii luminează fruntea ta,
Inima simte pacea întreagă.
Pașii tăi devin ecou de triumf,
Iar bucuria se așterne pe drum.

Și dacă norii grei se-adună iar,
Nu te teme, privește spre zori senin.
Fiecare pas, oricât de mic,
Este o speranță ce îți luminează drumul.

Lumina nevăzută ce te poartă
Nu te lasă niciodată singur.
Pașii tăi devin ecou de triumf,
Iar sufletul găsește pace deplină.

Ceea ce părea pierdut renaște iar,
Biruința răsare în zori senini.
Fiecare clipă de curaj și credință
Se transformă într-un cânt de mulțumire.

Și când lumina zilei te-nvăluie blând,
Știi că nu ești singur pe acest drum.
Pașii tăi răsună în veșnicie,
Iar inima trăiește în triumf și bucurie.

Amin