Într-o lume-a disperării,
Să avem nădejde.
Domnul nu ne dă uitării
Și de-am fi în largul mării,
El ne scapă din primejdie.

Dumnezeu și-aduce-aminte
De acei ce-s întristați.
Când în inimă și-n minte,
Ei păstrează un dor fierbinte
De a se păstra curați.

Într-o lume-ngrijorată,
Noi să insuflăm credință.
Că avem în cer un Tată
Ce nu ne uită niciodată,
Știe a noastră năzuință.

Știe că suntem țărână,
Dar răscumpărați prin har.
Știe că dorim lumină
Și Îl așteptăm să vină
Să ne-nvioreze iar.

Când nădejdea mi se frânge,
Dumnezeu îmi dă speranță.
El îmi spune: „Nu mai plânge,
Am plătit un preț de sânge,
Vreau să-ți dau și biruință”.

El aduce bucurie
După lacrimi și-ntristare.
Greul nostru El îl știe,
Nu va ține-o veșnicie,
Ne va da și îndurare.

Când în largul disperării
Greu întrezărești salvarea,
Dumnezeul îndurării
Mustră valurile mării
Și-ți aduce ușurarea.

El aduce mângâiere
Când întristarea greu apasă
Și ușurează-a ta durere,
Îți dă prin Duhul Sfânt putere:
Să te pierzi El nu te lasă.

Nu-i necaz așa de mare
Să nu aibă izbăvire
La Dumnezeul nostru mare
Care-i plin de îndurare
Pentru-ntreaga omenire.

Noi să-I cerem ajutor
În orișice împrejurare
Marelui Izbăvitor
Isus, Domnul tuturor,
Cu credință tare.

Isus potolește furtuna
Și valul mării cumplit.
Spre noi întinde El mâna,
Ne iartă greșeala și vina,
Ne duce la țărmul dorit.

Isus e-a noastră salvare,
Prin El am primit mântuirea,
Prin El zbura-vom în zare
Spre cer la marea serbare
În ziua când fi-va răpirea.
Amin.
(Marți, 27 mai 2025)