De-atunci...
Alexandrina Tulics, album Destine
... Se strâng stelele sub gene,
și-n valuri ar dori să curgă...
am adunat în inimă, gânduri-furnici,
sătule de atâta trudă…
se-nghesuie sub lună norii,
aleargă atâta de grăbiți;
se rup de cârd, cocorii
și fac un dans mai ondulat, mai risipit…
parcă mă strigă via în copilărie,
buștenii stau înțepeniți la poartă,
pe vale se aud cirezi venind,
copiii bucuroși le-așteaptă cu mâinile pe boată….
miroase-a fum și pâine coaptă,
cosașii, cobzele-și acordă,
împânzesc-n același ritm cântarea,
ca hora, la mireasă-n poartă.
Dulceața-n vie iar mă cheamă,
măcar pentru o toamnă;
respir mai rar, emoționat
iar sufletul își cântă iară,
doina, fără torogoată.