. . Se string stelele sub gene,
și- n valuri ar dori să curgă,
am adunat în inima, ginduri-furnici,
sătule de atita trudă…
se-nghesuie sub luna norii,
aleargă atita de grăbiți,
se rup de cird cocorii
și fac un dans mai ondulat, mai risipit…
parcă ma striga via în copilărie,
buștenii stau înțepeniți la poarta,
pe vale se aud cirezi venind,
copiii bucuroși le-așteaptă cu mainile pe boata….
miroase- a fum și pâine coaptă
cosașii, cobzele- și acordă,
împânzesc-n același ritm cintarea,
ca hora, la mireasă-n poartă.
Dulceața- n vie iar mă cheamă,
măcar pentru o toamnă,
respir mai rar, emoționat
iar sufletul își cinta iara,
doina, fără torogoata.