Omul cât trăiește e pribeag
Are viața scurtă, trecătoare
Căci iubește câmpu', ceru'înalt
Zumzetul naturii mișcătoare!

Omul cât e Viu, poate fi Bun
Moștenind făgăduinți depline;
Cerul plin, de dragoste și flori
Înălțimi de aur, vii și line!

Însă de înclină spre a fi Rău
Nu-l așteaptă decât Judecata
Căci Neascultarea e un Hău
Ce-și clădește în ascuns, Răsplata!

Omul dacă-i Om, după Cuvânt
Nu va fi uitat, ci-n Veșnicie
Va fi îmbrăcat cu drag Veșmânt
Sfânt și Împărătesc, de Bucurie!

Omul cât trăiește, e pribeag
Alegând ce este rău sau bine;
Căci trăirea lui făra Hristos
Nu e decât vânt, Deșertăciune!


Biruințele lui David