Vai de omul care are
Doar o grijă, că-i mai grea
Ca a celui cu o mie
Ce trăiește-n curăție.
Toate nu-l zdrobesc ca ea.
Domnu-i întărește nădejdea.

Vrabia mălai visează,
Și calicul praznic des.
Fiecare la ce-așteaptă
Ar dori să fie faptă.
Are gândul, mai ales
Și i se-mplinește-n vis.

Să nu fericești pe nimeni,
Câtă vreme-i pe pământ!
Nu-s scutiți de suferință
Nici acei ce au credință,
Nici un om din toți câți sunt
Și trăiesc pe-acest pământ.

Numai nu-i o dată greul
Tuturora... și la fel.
Totuși fiecare știe
Viața cu ce îl îmbie,
Sarcina ce-o poartă el
Însoțit sau singurel.

Uscă-te, cămașă, -n cui!
Mulțumește de cât ai,
Dacă altă cale nu-i!
Domnului cinste să-i dai,
Ca s-ajungi și la ce vrei
Ne-ntinat, cu sfânt temei!
Amin.
(Luni, 1 iunie 2020)