Vindecătorul sufletului meu,
Tu știi că rana încă mă mai doare,
Fiindcă-a sângerat prea mult, prea greu;
Cicatrizeaz-o-n picături de soare,
Să strălucească mângâierea Ta
De câte ori voi mai privi în urmă,
Și harul Tău să-l văd, nu altceva,
Când amintirea sufletul mi-l scurmă.
Dă-mi aripi iar să zbor către zenit,
Dă-mi iar în piept fior de primăvară;
La cruce vin cu sufletul rănit,
Și las sub cruce, azi, a mea povară.
"Vindecă-mă, Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu, și voi fi mântuit; căci Tu ești slava mea!" Ieremia 17:14.